Romanul scris în 1914, este parodia tuturor aspirațiilor, idealurilor, revoltei lui Andre Gide. Un spirit caustic arde totul. suferința dragostei, imposibilitatea de alegere a unei vieți anume, incorformismul, imoralitatea. Dar ,autorul simte nevoia unei spovedanii, pentru că romanul are o puternică tentă autobiogafică Metafora din titlu semnifică, de fapt, veridicitatea poveștii, care desigur, una de dragoste.Eroii au o viață tumultuoasă, în care pasiunea, gelozia și răzbunarea aduc mai mult deznădejde decât o iubire liniștitoare.