 |
| Nume Persoană: |
Posteucă, Vasile (1912-1972 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Poet |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 10 septembrie 1912 în comuna Stăneştii de Jos, județul Rădăuţi și a încetat din viață pe 6 decembrie 1972 la Chicago. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A absolvit: clasele primare în comuna natală (1920-1924); din cauza dificultăţilor familiale, începe şcoala abia la opt ani. Urmează Liceul „Laţcu Vodă” din oraşul Siret, ca orfan de război, 1924-1931 (tatăl murise tânăr, în primul război mondial, undeva prin Galiţia). Printre alţii, îl are profesor şi pe Gh. Cârsteanu, viitor secretar al Universității din Cernăuţi şi, după 1940, în exil, secretar al Institutului Român din Berlin. A fost licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universității din Cernăuţi (1931-1936). Titlul tezei de licenţă: Viaţa şi opera lui Emanoil Grigorovitza. Frecventează cursurile profesorilor Lecca Morariu, Ion Nistor, Traian Brăileanu, Constantin Narly, Grigore Nandriş, Alexie Procopovici, Romul Cândea ş.a. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A fost membru (din 1931) şi preşedinte al Societății „Arboroasa” (1934-1935). A fost fondator, împreună cu Liviu Rusu, Mircea Streinul şi Ion Ţurcan, al revistei Iconar (1935-1938); a colaborat, la noua publicaţie, cu versuri, alături de Radu Gyr, Aron Cotruş, TeofLianu şi George Drumur. A fost profesor la Liceul „Carmen Sylva” din Cernăuţi (1936; din motive politice îşi va pierde curând postul). În 1936 organizează, la Suceava, cel dintâi Congres al studenţimii bucovinene. În perioada 1937-1938 activează pe tărâm naţional, fiind de mai multe ori arestat pentru participare la activitatea legionară; între 1939 şi 1940 e concentrat ca ofiţer de rezervă la Bistriţa Năsăud, apoi la unitatea de motorizate din Buzău. După intrarea trupelor ruseşti în Bucovina de Nord şi Basarabia, se refugiază cu familia la Suceava, apoi la Fălticeni şi Bucureşti. Revine la Cernăuţi (1941) şi, în acelaşi an, se expatriază în Polonia, de unde pleacă în Germania (e condamnat în lipsă la cincisprezece ani de închisoare). Petrece doi ani în lagărul de la Buchenwald şi, ca „băiat al drumului”, cum îl numise la naştere mama, îşi continuă aventura în Austria (1945-1946). Între 1947 şi 1949 este lector de lb. română la Universitatea din Freiburg (Germania), participă la seminarul de romanistică, în locul lui Horia Stamatu, plecat la Paris. Tot aici ajunge şi el, în 1949, şi se înscrie la cursurile de doctorat, după care părăseşte Europa (1950) şi se stabileşte mai întâi în Canada, la Windsor, apoi la Toronto (1952). Predă germana şi franceza la liceele din Lakefield, Sydenham şi King-City, Ontario, unde deţine şi funcţia de şef al Departamentului de lb. moderne. Devine doctor al Universității din Toronto (1962). Lucrează ca profesor asociat de germană şi franceză la State College din Mankato, Minnesota (Statele Unite), în 1966. |
| Sursa: |
Sasu, Aurel - Dicționarul biografic la literaturii române DBLR, Vol. 2(M-Z). - Pitești : Paralela 45, 2006 |
| Țara sursă: |
MD |
|
