 |
| Nume Persoană: |
Văcărescu, Iancu (1792-1863 ) |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Poet şi traducător |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut în anul 1792 și a decedat la data de 3 martie 1863, București. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Învaţă în casă cu emigrantul francez Colson, apoi la Viena (1804-1810). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Revenit în ţară, e surghiunit la Buzău „pentru oareşcare pricină a tinereţelor”, dar disgraţia nu durează mult. Ocupă în urmă isprăvnicia de Târgovişte, iar sub Alexandru Şuţu e logofăt (1818). Adept al luminării, sprijină înfiinţarea teatrului grecesc din Bucureşti, pentru care şi traduce Moartea lui Cezar de Voltaire. Rolul său e îndeosebi important în promovarea culturii naţionale: ajută la aşezarea învăţământului lui Gh. Lazăr şi organizarea primelor reprezentaţii teatrale româneşti, pe care le salută prin proologul Saturn (1819). Deşi simpatizant al revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, se refugiază în 1821 la Braşov, unde participă la activitatea soc. întemeiate de Gr. Băleanu, C. Câmpineanu şi unchiul său, Nicolae Văcărescu. În timpul administraţiei lui Kiseleff ajunge în opoziţie, fiind exilat pe 6 luni, la moşia sa Motăieni. În 1834, spre a face faţă unei situaţii de jenă financiară, intră în magistratură: e preşedinte al Divanului judecătoresc din Bucureşti (1834-1836) iar, la 1848, membru al Înaltei Curţi. Pe plan politic, ajunge deputat în Adunarea Obştească, la 1841, şi îşi pune fără succes candidatura la domnie, în 1842. În 1843 e preşedinte al Asociașiei literare. |
| Sursa: |
Dicționarul Biografic al Literaturii Române |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
