 |
| Nume Persoană: |
Ţepeneag, Dumitru (1937-.... ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prozator |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 14 februarie 1937 la Bucureşti. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A absolvit: clasele primare între 1943 şi 1947 la Şcoala „Iancului”, din Bucureşti, Liceul „Mihai Viteazul” şi (în urma unei mutări disciplinare) Liceul „Matei Basarab” din oraşul natal. Coleg de clasă cu S. Mărculescu, din şcoala primară, şi cu S. Alexandrescu, în liceu. După ce în 1955 este respins la Facultatea de Medicină, devine student pentru trei ani la Facultatea de Drept, apoi abandonează. În 1956, participă la manifestaţiile studenţeşti şi scapă de arestare. Absolvă Institutul Pedagogic (1959-1962) şi e un an profesor de română în comuna Radovanu, de lângă Olteniţa. |
| Notă biografică şi de activitate: |
În anii 1957-1963 scrie pentru sertar şi îşi prefigurează, împreună cu Leonid Dimov, teoria onirismului. Joacă şah în concursuri, pasiune ce va rămâne statornică şi-l va conduce spre unele performanţe. În 1964, debutează cu proză în Gazeta literară, cu sprijinul lui S. Damian, pe care îl cunoscuse la un club de şah. După numai câteva luni, devine membru al Uniunii Scriitorilor, la recomandarea lui Fănuş Neagu. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Ia naştere grupul oniric, animat de Ţ. şi L. Dimov, cărora li se alătură Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea, Iulian Neacşu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel, activ şi coerent până în 1971, când se destramă. În 1968, pleacă pentru câteva luni la Paris şi se întoarce pe fondul „Primăverii de la Praga”; atitudinea devine politică şi se radicalizează; publică în Luceafărul o serie de patru articole despre onirism, întreruptă de cenzură. În 1969, e redactor pentru scurtă vreme la România literară, iar apoi lector la Editura Cartea Românească, unde sprijină, fără succes, romanul Ostinato al lui Paul Goma. În 1971, e din nou la Paris, vorbeşte la „Europa liberă”, publică art. despre Goma, iar după „tezele din iulie” îl susţine şi stimulează să-şi radicalizeze protestul. |
| Notă biografică şi de activitate: |
E exclus din Uniunea Scriitorilor. I se retrage cetăţenia română prin decret prezidenţial. În 1977, trimite un „dosar Goma” la Casa Albă. Publică Les Noces nécessaires (1977), apărut în România abia în 1992. I se refuză cererea de naturalizare; un an cu o bursă la Berlin, cu paşaport de apatrid. Resemnat, obosit, supărat rupe legăturile cu exilul şi se refugiază în şah; publică o carte de specialitate La défense Alékhine, traduce alte două din ruseşte, câştigă campionatul Parisului; întrerupe orice activitate literară în intervalul 1978-1984. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Premiul Uniunii Scriitorilor (1991, 1997). În istoria Hotel Europa, 1996 şi Pont des arts, 1999. literaturii contemporane, grupul oniric de la mijlocul anilor ’60 a participat fertil la atât de dificilul proces de diversificare stilistică a orientărilor estetice. |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
