 |
| Nume Persoană: |
Peltz, Isac (1899-1980 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prozator |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 12 febr. 1899, Bucureşti – a murit pe 10 aug. 1980, Bucureşti |
| Notă biografică şi de activitate: |
Autodidact, studii (neverificate documentar) de teologie ebraică. În 1915 editează şi scrie singur revista efemeră Îndrumarea, care-i marchează astfel debutul publicistic, debut editorial cu eseul Menirea literaturii (1916). Activează ca: corector la Gazeta ilustrată (1916), redactor la Scena şi Presa liberă (1918), Literatorul, Chemarea, Facla (1919); redactor la Adevărul şi Dimineaţa. În tot cursul perioadei interbelice, desfăşoară o abundentă activitate gazetărească (redactor la revistele: Epoca, Îndreptarea, Lupta, Era nouă, Ordinea, Izbânda, Avântul), colaborator la revistele: Sburătorul, Viaţa Românească, România literară, Cuvântul liber, Azi, Şantier, Bilete de papagal, Vremea, Reporter, Adevărul literar; a condus revistele: Caiete lunare (1927), Zodiac (1930-1932). A semnat şi cu pseudonimele: I. P. Aniurg, Enter, Ipel, Logicus, I. Pajură, Rix. După al doilea război mondial, este redactor la ziarele: Drapelul (1944-1946), Era nouă (1946-1948); colaborator la: România liberă (1957-1963), Steagul roşu, Informaţia Bucureştiului, Munca, Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Veac nou, Albina, Flacăra, Pentru Patrie, Revista cultului mozaic. Primul său volum literar propriu-zis, Fiori (1918). |
| Notă biografică şi de activitate: |
I-au fost atribuite: Premiul SSR (1929); Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1979) |
| Sursa: |
Dicționarul biografic al literaturii române |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
