Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
|
LDR | 02738nx a22002053 | |
---|---|---|
001 | 53103 | |
009 | Odobescu, Alexandru I. | |
100 | $a arumy01010101ba0 | |
101 | $a rum | |
102 | $a RO $b București | |
120 | $a bb | |
152 | $a unimarc | |
200 | 0 $a Odobescu $b Alexandru I. $f 1834-1895 $8 rumrum | |
340 | $a Prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii. | |
340 | $a S-a născut pe 23 ianuarie 1834 la Bucureşti și a încetat din viață pe 10 noiembrie 1895. | |
340 | $a După studii urmate la ”Sf. Sava” (1844-1847 e înscris la Colegiul francez al lui Monty), în Bucureşti, e trimis la Paris (1850), unde-şi ia bacalaureatul în litere (1853) şi frecventează diverse cursuri ale Sorbonei, interesându-se mai ales de arheologie şi antichităţile clasice. | |
340 | $a Stă în gazdă la Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet, şi participă la activitatea soc. „Junimea română“ fiind în legătură cu cercurile radicale ale emigraţiei, îndeosebi cu C. A. Rosetti. Reîntors în patrie (1854), fără diplomă, duce o viaţă mondenă, şovăind în alegerea carierei | |
340 | $a În 1861 editează Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte, împreună cu D. Berindei, P. Iatropol, G. Creţeanu. Director la Culte, apoi ministru în cabinetul Kogălniceanu (1863), din care demisionează, nefiind de acord cu utilizarea veniturilor rezultate din secularizarea averilor mânăstireşti, comisar al Principatelor Unite la Expoziţia universală din Paris (1865-1867), director al Teatrului Naţional (1874-1876), O. desfăşoară în paralel o vie activitate ştiinţifică şi literară. Ea e încununată prin alegerea ca membru al Acad. (1870), apariţia capodoperei sale, Pseudo kynegetikòs (1874), şi chemarea la Univ. bucureşteană, din iniţiativa lui Titu Maiorescu, spre a ţine un curs liber de istoria arheologiei (publicat parţial în 1877). | |
340 | $a . În 1880 se stabileşte cu familia la Paris, în aşteptarea unui post în diplomaţie; i se oferă, în 1881, unul modest, prea modest în raport cu statutul social şi palmaresul său de până atunci, cel de secretar de legaţie. Îl va ocupa totuşi, până la 1885, ca să poată lucra nestingherit la monografia asupra Tezaurului de la Pietroasa, pe care o considera drept opera sa de căpetenie. Ultimii ani ai lui O. se scurg în activităţi variate, dar oarecum derizorii, lipsite de suportul încrederii în sine şi al voinţei de a crea: teroarea datoriilor şi impasul cauzat de o legătură nefericită îl împing, într-un moment de depresiune să se sinucidă | |
801 | 0 $a RO $b BJAG $c 20131106 | |
810 | $a Sasu, Aurel - Dicționarul biografic al literaturii române DBRL, Vol. 2 (M-Z). - Pitești : Paralele 45, 2006 |
Lucrări:
124 lucrari in 129 publicatii in 3 limbi
Doamna Chiajna
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Câteva ore la Snagov
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Doamna Chiajna
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Cîntecele populare
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Biserica de la Curtea de Argeş
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Cîteva ore la Snagov
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)
Artele în România
de:
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895)
(Text tipărit)