 |
| Nume Persoană: |
Odobescu, Alexandru I. (1834-1895 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii. |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 23 ianuarie 1834 la Bucureşti și a încetat din viață pe 10 noiembrie 1895. |
| Notă biografică şi de activitate: |
După studii urmate la ”Sf. Sava” (1844-1847 e înscris la Colegiul francez al lui Monty), în Bucureşti, e trimis la Paris (1850), unde-şi ia bacalaureatul în litere (1853) şi frecventează diverse cursuri ale Sorbonei, interesându-se mai ales de arheologie şi antichităţile clasice. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Stă în gazdă la Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet, şi participă la activitatea soc. „Junimea română“ fiind în legătură cu cercurile radicale ale emigraţiei, îndeosebi cu C. A. Rosetti. Reîntors în patrie (1854), fără diplomă, duce o viaţă mondenă, şovăind în alegerea carierei |
| Notă biografică şi de activitate: |
În 1861 editează Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte, împreună cu D. Berindei, P. Iatropol, G. Creţeanu. Director la Culte, apoi ministru în cabinetul Kogălniceanu (1863), din care demisionează, nefiind de acord cu utilizarea veniturilor rezultate din secularizarea averilor mânăstireşti, comisar al Principatelor Unite la Expoziţia universală din Paris (1865-1867), director al Teatrului Naţional (1874-1876), O. desfăşoară în paralel o vie activitate ştiinţifică şi literară. Ea e încununată prin alegerea ca membru al Acad. (1870), apariţia capodoperei sale, Pseudo kynegetikòs (1874), şi chemarea la Univ. bucureşteană, din iniţiativa lui Titu Maiorescu, spre a ţine un curs liber de istoria arheologiei (publicat parţial în 1877). |
| Notă biografică şi de activitate: |
. În 1880 se stabileşte cu familia la Paris, în aşteptarea unui post în diplomaţie; i se oferă, în 1881, unul modest, prea modest în raport cu statutul social şi palmaresul său de până atunci, cel de secretar de legaţie. Îl va ocupa totuşi, până la 1885, ca să poată lucra nestingherit la monografia asupra Tezaurului de la Pietroasa, pe care o considera drept opera sa de căpetenie. Ultimii ani ai lui O. se scurg în activităţi variate, dar oarecum derizorii, lipsite de suportul încrederii în sine şi al voinţei de a crea: teroarea datoriilor şi impasul cauzat de o legătură nefericită îl împing, într-un moment de depresiune să se sinucidă |
| Sursa: |
Sasu, Aurel - Dicționarul biografic al literaturii române DBRL, Vol. 2 (M-Z). - Pitești : Paralele 45, 2006 |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
