 |
| Nume Persoană: |
Murnu, George (1868-1957 ) |
| Naționalitate: |
MK |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Poet, traducător |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 1 ianuarie 1868 în Veria (azi în Grecia) și a încetat din viață pe 17 noiembrie 1957 la Bucureşti. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Pe teritoriu grecesc la Xanthi, a început cursul liceal, şi la Bitolia, l-a terminat (1888). Dacă, până la urmă, energia lui spirituală s-a deversat în albia culturii româneşti şi nu în a celei neo-greceşti, cum dădea iniţial semne, decisiv a fost scurtul interval (1882-1883) când, la Bitolia, în afară de liceul grecesc, mai vechi, a funcţionat pe spezele statului român, care îşi cucerise de curând independenţa şi un gimnaziu românesc, avându-l ca director pe Ioan Murnu (m. 1921, Bucureşti). Aşa se face că, după ce începuse cu exerciţii şcolăreşti de versificare în greceşte, tânărul debutează în româneşte sub pseudonimul Alpindor di Selli (Selia), cu care, în revista Ţară nouă (iul. 1887), semnează poemul Pindul către Carpaţi, ce se voia omagiu şi ecou la Balcanul şi Carpatul (1877) a lui Vasile Alecsandri. După un semestru la Universitatea din Budapesta, studiază istoria şi filologia la Universitatea din Bucureşti (1889-1892), fiind apoi (1893-1898) profesor de elină la Bucureşti (Colegiul „Sf. Sava”) şi Iaşi („Liceul Naţional”, Seminarul „Costache Veniamin”, Institutul „Humpel”). Doi ani de studiu la München, ca bursier, se soldează, în 1901, cu un prestigios doctorat în filologie, lucrat sub îndrumarea ilustrului bizantinolog Karl Krumbacher; alte stagii dstudiu – la Atena, Berlin, Roma.e |
| Notă biografică şi de activitate: |
Întors definitiv în tară în 1908, este numit conferențiar universitar, apoi profesor universitar titular la Catedra de arheologie a Universității din Bucureşti. Din 1910 director al Muzeului de Antichităţi. Ales, în 1923, membru al Academiei Române. Desfășoară activitate politică şi diplomatică pentru cauza românilor. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Colaborează la Arhiva (Iaşi), Luceafărul (Budapesta), Vatra, Vieaţa, Viaţa Românească, Flacăra ş.a. Afirmarea, cariera academică şi deloc neglijabilul prestigiu literar antum (sensibil rarefiat postum) şi le datorează , în măsură decisivă, Convorbirilor literare, din perioada directoratului lui Ioan Bogdan, mai ales (1902-1906), când a făcut şi el parte din comitetul de redactie al revistei (de la 1 ianuarie 1902). Anii (1900-1905; 1911-1912) când în Convorbiri literare, număr de număr, apărea Iliada, cânt după cânt, în traducerea lui au fost anii lui de apogeu (încununaţi, în 1913, cu Marele Premiu „Herescu Năsturel” al Academiei). |
| Sursa: |
Sasu, Aurel - Dicționarul biografic la literaturii române DBLR, Vol. 2(M-Z). - Pitești : Paralela 45, 2006 |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
