 |
| Nume Persoană: |
Maiorescu, Ioan (1811-1864 ) |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Cărturar şi filolog. |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut la 28 ianuarie 1811, Bucerdea Grânoasă, județul Alba și a murit la 2 august 1864, Bucureşti. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A făcut Şcoala primară în satul natal; gimnaziul la Blaj (1824-1829); teologia la Seminarul Central din Pesta (1830-1835), dublată de preocupări istorice şi filologice. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A fost profesor la şcoala din Cerneţi în 1836. Între 1837 şi 1847, inspector şi profesor de istorie universală şi „stilul naţional” la Şcoala Centrală din Craiova, exceptând un singur an (1842-1843), când, victimă a unor intrigi, este destituit şi trece ca profesor la Seminarul de la Socola; din 1847, inspector al şcolilor din Oltenia. Întreţine o îndelungată corespondenţă (1838-1863), de interes politic şi cultural, cu George Bariţ. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Colaborează la Muzeul naţional, Foaie literară şi, mai ales, la Foaie pentru minte, inimă şi literatură. |
| Notă biografică şi de activitate: |
La 1848, joacă un rol de prim plan, în ţară, dar mai ales în străinătate: în iunie 1848, dă citire, în curtea Şcolii Centrale din Craiova, Proclamaţiei de la Islaz; agent diplomatic al Guvernului provizoriu pe lângă Dieta din Frankfurt, apoi, translator la Ministerul de Justiţie din Viena (1849-1857). Stabilit la Bucureşti (1859), este un devotat al domnitorului Al. Ioan Cuza; director al Comisiei centrale a Principatelor Unite; profesor de istorie critică şi stilistică la „Sf. Sava”; director al Eforiei Instrucţiunii Publice, post din care demisionează (1861); din 1863, profesor la Şcoala superioară de Litere din Bucureşti; colaborează la întocmirea proiectului de statut al Societății Literare Române (Academia Română). |
| Sursa: |
Dicționarul Biografic al Literaturii Române |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
