 |
| Nume Persoană: |
Ghica, Ion (1816-1897 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prozator |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 12 august 1816 la Bucureşti și a încetat din viață pe 22 aprilie 1897 în localitatea Ghergani, județul Dâmboviţa. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Începe studiile în familie şi la Şcoala grecească, apoi cu profesorul francez J. A. Vaillant (1830) şi la Şcoala de la „Sf. Sava” (1831-1834). Este trimis la Paris pentru continuarea liceului, îşi ia bacalaureatul în litere (1836) şi în ştiinţe (1838), înscriindu-se apoi la École des Mines, unde obţine (1840) diploma de inginer. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Întors în ţară cu planuri de modernizare a exploatărilor miniere, este primit cu ostilitate şi i se refuză orice funcţie, din pricina activităţii politice din anii studenţiei şi a colaborării sale cu I. Câmpineanu. Trecând în Moldova, este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi (1842-1843), deschizând cursurile cu oprelegere Despre importanţa economiei politice (1842). Elaborează un plan de reorganizare a învăţământului din Moldova, pune bazele Societății secrete „Frăţia”, împreună cu N. Bălcescu şi Christian Tell, iar în 1844 scoate, cu Alecsandri, Kogălniceanu şi Panait Balş, revista Propăşirea. Se întoarce la Bucureşti (1844); întreprinde o lungă călătorie prin Italia, Franţa, Anglia (1845-1846), fiind ales, la Paris, preşedinte al Societății Studenţilor Români. În 1847 se căsătoreşte cu Alexandrina, fiica generalului Mavros. În 1848, trimis special al Comitetului Revoluţionar la Constantinopol. După înfrângerea revoluţiei rămâne zece ani în exil. |
| Notă biografică şi de activitate: |
După Unirea din 1859, este preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de interne, funcţii ce i se vor încredinţa şi după 1866 (conservator, G. devenise anticuzist). În 1865, începe publicarea seriei de Convorbiri economice. Membru al Academiei (1874) şi preşedinte al ei (1876-1881). Director general al teatrelor (1877). Ministru al României la Londra (1881-1891), perioadă în care redactează studiul Pământul şi omul (neterminat) şi Scrisori către V. Alecsandri, apărute în Convorbiri literare (din 1879), apoi în vol. (1884; ed. definitivă, 1887). Bolnav, se întoarce în ţară (1891), retrăgându se la moşia sa de la Ghergani. G. a fost „un mare scriitor ocazional, ca să nu spunem un diletant în literatură. Nimeni ca dânsul, nici Filimon, pe care-l admira şi l-a urmat, depăşindu-l, nici chiar Odobescu, arheologul scriitor, care a reuşit să facă să se uite arheologul în profitul scriitorului, n-au reuşit să învie trecutul cu atâta firească înzestrare a penelului, parcă substituit penei” (Ş. Cioculescu). |
| Sursa: |
Sasu, Aurel - Dicționarul biografic al scriitorilor români (DBRL), Vol. 1(A-L). - Pitești : Paralela 45, 2006 |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
