 |
| Nume Persoană: |
Gaster, Moses (1856-1939 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Istoric literar și folclorist. |
| Notă biografică şi de activitate: |
S-a născut pe 17 septembrie 1856 la Bucureşti și a murit 5 martie 1939 la Appleton, Berkshire (Marea Britanie).Fiul lui Abraham Emanuel Gaster, secretar, consul şi însărcinat cu afaceri al Olandei la Bucureşti, şi al Finei Judith (n. Rubinstein), din familia pianistului american Arthur Rubinstein. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Dintr-o familie avută, Gaster Moses învaţă mai întâi acasă, cu profesor particular, apoi la şcoala primară evreiască (unde îl atrăgeau mai cu seamă legendele biblice, acestea constituind, cum însuşi scria „primul impuls către studiile mele folclorice”) şi, la nouă sau zece ani, la o şcoală elementară românească: studii secundare la Gimnaziul „Gh. Lazăr” (1867-1871) şi la Liceul „Matei Basarab”, diploma de bacalaureat fiindu-i înmânată de Universitatea din Bucureşti (1873). Studii superioare în Germania (din 1873), la Breslau, la Jüdisch Theologisches Seminar (limbi semitice şi teologie) şi la Universitatea (limbi romanice). Doctor în filosofie al Universitatea din Leipzig cu o teză de fonetică românească, susţinută cu prof. Gustav Gröber (1877) şi publicată în Zeitschrift für romanische Philologie (1878). Diploma de rabin şi predicator (1881). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prelegeri de literatură română şi mitologie comparată la Facultatea de Litere a Univ. din Bucureşti (1881- 1885), la care asistă T. Maiorescu şi B. P. Hasdeu. Frecventează Cenaclul „Junimea”, unde citeşte o bună parte din viitoarea lucrare Literatura populară română (1883), precum şi cercurile literare ale luiTake Ionescu, I. Haimann şi I. I. Roşca, pe care se străduieşte să-l impună ca autor dramatic. Are propriul cerc literar, la care vin P. Ispirescu, Gr. Tocilescu, L. Şăineanu, fraţii Schwarzfeld, M. Brociner, I. Bettelheim, I. I. Roşca. Patronează, alături de B. P. Hasdeu, începuturile ştiinţifice ale lui Şăineanu şi oferă îndrumări preţioase lui Ispirescu, D. Stăncescu, P. V. Năsturel, Gr. G. Tocilescu. Muncă de redacţie la Revista pentru istorie, arheologie şi filologie şi la Revista literară. Inspector şcolar (1881); membru al Soc. Ateneul Român (1885). Conferenţiază la Ateneul Român despre Apocrifele în literatura română (1884) şi despre Originea alfabetului şi ortografia română (1885) şi la Soc. Geografică Română despre Nomenclatura topică a judeţului Vâlcea (1885), ocazie cu care ia în derâdere, în prezenţa regelui, etimologiile date de D. A. Sturdza, unul dintre puternicii zilei, toponimelor Caracal şi Turnu Severin. Corelat cu activitatea desfăşurată de G. în direcţia emancipării coreligionarilor săi, incidentul avea să contribuie la expulzarea sa din ţară (1885). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Se stabileşte la Londra, aşteptând revocarea decretului de expulzare, dat abia în 1888, astfel că rămâne pentru întreaga viaţă în capitala britanică, unde este numit rabin-şef al comunităţii evreieşti de rit spaniol (1887). Ţine prelegeri la Univ. din Oxford (1886; 1894). Membru în consiliu (din 1889), preşedinte (1907-1908), apoi vicepreşedinte perpetuu la The Folklore Society din Londra; vicepreşedinte la The Royal Asiatic Society (1926); membru în The Royal Society of Literature (1930); preşedinte al Soc. Quest (1931) etc. Vine des în ţară, o dată ca invitat oficial (1921), când ţine conferinţe în Bucureşti, Oradea, Cluj, Timişoara, Vălenii de Munte. Apără, în presa britanică, interesele naţionale ale României. Membru de onoare al Acad. (1929). În 1936, la sugestia lui Nicolae Titulescu, donează Acad. Române, prin mijlocirea lui D. N. Ciotoi, col. sa de cărţi rare şi ms româneşti vechi. Medalia Bene Merenti clasa II (1881) şi clasa I (1891; 1924). Membru al Ordinului Coroana României, cu gradul de Comandor (1921) şi Mare Ofiţer al Coroanei României (1930). Un volum omagial, Gaster Anniversary Volume, a fost publicat la Londra în 1936. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A colaborat la zeci de publicaţii din ţară şi străinătate. Bibliografia operei sale cuprinde aproape trei sute de titluri, ilustrând toate domeniile în care a activat: cultură ebraică veche,lingvistică şi filologie, literatură română veche, literatură populară. Pentru domeniul românesc, G. este, mai presus de toate, un erudit istoric literar, „care s-a lansat totuşi în teorii folclorice îndrăzneţe”. |
| Sursa: |
Sasu, Aurel - Dicționarul biografic al literaturii române DBLR Vol. 1 (A-L). - Pitești : Paralela 45, 2006 |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
