 |
| Nume Persoană: |
Galaction, Gala (1879-1961 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prozator, memorialist şi traducător. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Numele lui este Grigore Pişculescu. S-a născut pe 16/29 aprilie 1879 în comuna Dideşti, județul Teleorman și a încetat din viață pe 8 martie 1961 la Bucureşti. |
| Notă biografică şi de activitate: |
A absolvit clasele primare în satul natal (1886-1888) şi la Roşiorii de Vede (1888-1890); liceul la Bucureşti, la „Sf. Sava” (1890-1898). Ca elev, redactează singur revista poligrafiată Zig-Zag (1896). Adevăratul debut în Adevărul ilustrat (7 oct. 1896), cu schiţa ”Pe terasă”. Din această perioadă datează prietenia de-o viaţă cu T. Arghezi, N.D. Cocea şi V. Demetrius. Facultatea de Litere şi Filosofie, începută la Bucureşti în 1898 şi abandonată (1899) în favoarea Facultăţii de Teologie (1899-1903). Din 1903 merge la Cernăuţi, în vederea unui doctorat în teologie (obţinut în 1909). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Reconfirmat (1909) în postul de de fensor eclesiastic pe care îl mai deţinuse temporar în 1906. Pe deplin afirmat ca scriitor încă din primul deceniu al secolului, colaborează la mai toate revistele de audienţă ale epocii, conducând el însuşi Cronica (1915-1916, împreună cu T. Arghezi) şi Spicul (1918). În 1914, Editura Viaţa Românească îi publică primul volum, Bisericuţa din răzoare, premiat de Academia Română (1915). Acuzat de colaboraţionism cu ocupantul german (dec. 1916 nov. 1918), este destituit (1919) din postul de defensor eclesiastic, publicistica devenind principalul său mijloc de subzistenţă. Articolele de atitudine socialistă şi democratică, publicate începând din 1919 în Socialismul, Chemarea, Lumea nouă, Cuvântul liber, Luptătorul, Avântul. Hirotonit preot în 1922. Din 1926, profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău (după ce, în acelaşi an, i se refuzase o catedră similară la Universitatea din Bucureşti). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Publicist cu prezenţă susţinută în presa interbelică, se retrage, în anii războiului, din prim-planul actualităţii; după 1944, se angajează activ în viaţa literară şi politică: vicepreşedinte al SSR (1947), academician (1947), deputat M.A.N. (1948). I se conferă Ordinul Muncii clasa I (1954). Hemiplegic şi afazic în urma unei congestii cerebrale (1955), îşi petrece ultimii şase ani ai vieţii în suferinţe atroce, fizice şi mai ales morale. Înmormântat, conform dorinţei sale, la Mănăstirea Cernica. |
| Data și ora ultimei accesări: |
(citat: 22.03.2021) |
| Țara sursă: |
RO: BJAG |
|
